Sincer, mi-e dor sa fim sinceri.

Intr-un abis al dezamagirilor si al promisiunilor desarte, am pierdut increderea. Suntem o societate afectata de imagini idealizate, in care adevarul a devenit o incertitudine. "Este purul adevar!" de altadata, il percep ca fiind "Este adevarul pe care vreau sa il auzi".
Eram copii si nu ne era teama sa spunem adevarul, eram mici eroi. Am crescut, urcam carari abrupte la mii de metri inaltime, inotam in necunoscutul apelor, dar nu mai avem curajul de a fi sinceri. Fii eroul de atunci si acum! Spune ce simti si ce gandesti. Sa fim copii iar. Sa ne certam si a doua zi cand ne intalnim sa redevenim cei mai buni prieteni. Nu spun sa nu ne asumam faptele si cuvintele, spun doar ca ranchiuna este un cuvant prea dificil pentru copii, de aceea nu il vor folosi in niciun context. Poate ar trebui sa procedam asemenea lor si sa-l evitam in orice context. Niciodata nu e prea tarziu sa intineresti.
De-a lungul anilor ne-am prins intr-un lant al minciunilor ce este greu de reprimat. Cautam mereu motive sa mintim cand singurul motiv este lasitatea. Infrunt-o si ofera sinceritate prin cuvinte frumoase. Uneori adevarul doare, dar dupa acceptarea acestuia va fi cu siguranta pretuit. Raneste-ma cu adevarul, ca mai apoi sa ma vindece tot el.